Yannis la cresa - cu capul pe bancuta

Primul episod e nebunie totala:
- Ne-am trezit cu totii(Yannis, Elena, Eu) la 6:30, Yannis la olita, mama face micul-dejun, tata(adica eu) improspatarea de dimineata. Tata spala Yannis, mama improspatarea de dimineata, Yannis rade si mai vrea spalat la “outze”. Mancam cu toti. Mama si tata iau pastila – superslim. Imbracarea! Yannis entuziasmat ca “mergem pa-pa”. Iesim din casa. Bunicii ne asteapta in masina pusi la 4 ace, nu am inteles motivul sau l-am inteles dar nu l-am priceput. Scaune auto copii.  Oprire la florarie. Florentina ne face repede 2 buchete, bineinteles noi:”Hai mai repede ca e tarziu!”, ea:”Trebuia sa-mi spuneti de aseara si acum va asteptau buchetele”. Plecam, deja era 8, noi trebuia sa fim la fara un sfert la cresa. Ajungem la cresa. Bunicul ramane in masina, bunica merge cu mama tata si Yannis in cresa. Intram in curtea cresei P.Y.(Paul-Yannis) vede parculetul de joaca si vrea acolo, reusim sa-l “redirectionam”. Ajungem sus, asteptam la rand pentru a discuta cu directoarea. Yannis nu vrea sa stea pe bancutele de pe hol si e foarte atasat de noua lui olita. Aflu ca la cresa nu exista educatoare ci asistente si infirmiere. Se aud copii plangand in “clase”. Ne vine randul. Tata(adica eu) ii da lui P.Y. buchetul de flori sa i-l dea directoarei. P.Y. ii duce florile directoarei si se aseaza pe scaun, o “intrare in scena” superba! Mama discuta detalii “tehnice” cu directoarea.

Familia Padurariu Paul Elena Yannis a facut impresie buna. Mergem la grupa unde ne-a fost indicat. Cred ca sunt doar doua grupe. Intram in “clasa” – sala unde stau copii, cum se cheama?- P.Y. uita ca are florile in mana, bine ca tata le tinea si el, se duce direct la o masuta unde incepe sa se joace cu lego. Tata “inmaneaza” florile educatoarei asistentei, in camera mai sunt si 2 infirmiere – nu fac ura de rasa. Mama incepe discutiile tehnice cu doamna. Doamna: uitati lista! Mama: Pai noi am adus acestea…. O fetita sta in picioare si plange continuu. Yannis discuta cu un baietel. Fetita plange. Doamna: Oala nu e buna, e prea mare. Mama: Pai din aceasta ii place lui, si stiti, e pretentios la oala. Doamna: Da, va inteleg, dar nu o putem dezinfecta. Discutia continua, fetita plange in continuare, mai incepe o fetita sa planga. Nu i-a facut nimeni nimic fetitei cu nr. 2. Oare i-a facut pofta prima? Yannis iar e superb: Vine la fetita nr. 1 si se uita la ea. Eu ii spun sa o pupe, poate ii trece. El o ia in brate. Toate cele trei doamne raman interzise, si se aude aproape in cor:”Daca ar fi asa toti copii!”. Eu nu stiu ce sa cred. Sper ca Yannis sa fie ok si dupa plecarea noastra. Fetita nu reactioneaza.

El are tendinta de a lua ceea ce avea fetita in mana – un set de gume de mestecat in forma de bile multicolore, distribuite intr-o forma de plastic, ambalajul era atractiv – eu previn miscarea urmatoare si ii spun lui Yannis ca nu e voie, acesta intelege. Yannis se duce inapoi la masuta, continua joaca si discutia. Deja e 8:20. La 8:30 trebuie sa fiu la birou, daca intarzii nu e problema, George stie ca astazi il duc pe Yannis la cresa. Mama si doamna termina discutia.

Ni se face semn sa iesim. Iesim. Vine si una din infirmiere cu noi. Politicoasa, nu e bine sa faci ura de rasa. Ne indruma intr-o alta incapere unde ne arata modele de olite “agreate”. Multumim. Infirmiera reintra in “clasa”. Bunica si mama coboara scarile. Eu ma intorc si apropii urechea de usa. Plansete. Fetita plange puternic. Oare ce i s-a intamplat? Nimic, stiu. Pana se acomodeaza, asa e la inceput. Inrolarea in sistem se face cu greu. Iese o infirmiera. Eu ma retrag, infirmiera imi face semn sa plec si imi spune ca a inceput sa planga un pic. Bunica si mama erau in spatele meu. Nu si-au continuat coborarea scarilor se pare. Ma intorc si trezesc masculul din mine si le indrum spre coborare.

Eu-s plin de emotii. Coboram. Iesim in curtea cresei. Elena:”De abia astept sa ma intorc la 12 sa-l iau!”. Si ea e plina de emotii.

Mergem la masina. Ajung la birou.

Emotii. Nu reusesc sa ma gandesc decat la Yannis: “oare ce face?”. Trece timpul. Suna Elena. “Cica a fost bine, cand am ajuns stateau toti copii incolonati pe olite. Cand m-a vazut a sarit de pe olita si a fugit spre mine incepand de asemenea si sa tipe. E bine, vedem si maine. Hai, ca mai vorbim cand ajungi acasa. Daniel e la noi si s-a apucat de treaba in dormitor.Va iubesc!”. Ufff! E, asta a fost! De acum s-a terminat o prima perioada din viata, incepe urmatoarea. Sa fie cu noroc si sanatate!
Spre dupa-amiaza, suna Elena. “Am luat analizele si am fost la doctorul de familie sa isi dea avizul pe fisa pentru cresa. Nu sunt bune. Stam o saptamana acasa. Oua de oxiuri. Au toti copii, si noi avem. Nu e nimic grav. Un siropel. O doza maine dimineata pe stomacul gol. Si inca o doza peste 7 zile.
Episodul 2 peste 7 zile.

Nota autorului: ar fi interesant sa citesc si versiunea mamei.

No related posts.