“Dar Fletcher, nu asta iubesti la ei! Nu iubesti ura si rautatea. Trebuie sa te straduiesti sa vezi adevaratul pescarus, partea buna din fiecare. Trebuie sa-i ajuti si pe ei s-o vada in ei insisi. Asta inteleg eu prin dragoste. E grozav cand intelegi asta.”

Citatul l-am cules din “Pescarusul Jonathan Livingston” lui Richard Bach. Este fraza ce m-a sensibilizat foarte puternic, cum arareori am mai simtit. Intreaga poveste este superba, o parabola moderna, cu un inteles profund.

Acest citat este raspunsul pescarusului Jonathan la nedumerirea tanarului sau prieten: „…Nu inteleg cum poti iubi un card de pasari care tocmai au incercat sa te ucida.”

Relatia maestru-discipol despre care nu mai ramane aproape nimic de spus dupa ce citesti cartea nu e cel mai important lucru in aceasta istorie si nici exemplara lectie de libertate pe care o primim ci aceasta iubire, cea despre care ne vorbeste autorul prin intermediul lui Johathan, este adevaratul sens al parabolei.

Este una din cartile ce sigur le voi pune mai tarziu in biblioteca fiului meu, dar pe care o si fac cadou ori de cate ori am ocazia. Uitasem de ceva vreme de ea. Intamplarea a facut sa dau peste citatul de la inceputul articolului intr-o agenda ce o purtam tot timpul dupa mine prin 2005.
Iubirea! Iubiti! Dati voie sa fiti iubiti!
Fericirea e in noi, in fiecare dintre noi. Tine doar de atitudinea noastra.
Sa ne… iubim!

No related posts.