Buna dimineata!

O noua saptamana, ieri nu am apucat sa scriu nimic, am fost plin de treaba, iar in momentele de respiro am mai citit cateva pagini din “Cel mai iubit dintre pamanteni”. 500 de cuvinte pe zi, atatea scria minim Hemingway pentru a trece peste “blocajul scriitorului”, asta am invatat ieri. Nu sunt scriitor, doar incerc sa-mi astern gandurile pe “hartie”, crezand in acelasi timp in acest blog, crezand ca ma va ajuta sa ma faca mai bun. In unele zile nu-mi vine nimic in minte ce sa scriu, cum a fost si astazi, dar odata ce am inceput sa tastez parca vin - literele, cuvintele, proprzotiile, frazele, ideile - de la sine, nu scriu bine, nu scriu mult. Dar important pentru mine e ca scriu. E mai bine sa scriu decat sa joc ikariam, e mai bine sa scriu decat sa joc solitaire, e mai bine sa scriu decat sa ma uit pe pereti. Dar intai sa scriu e mai bine sa citesc, cand ma apuc de citit uit sa mai scriu, ma doboara acesti mari scriitori si ma fac sa cred ca eu scriu aiurea, degeaba. Dar nu, nu scriu aiurea, nu scriu degeaba. Scriu pentru mine. Acum stau cu ochii in tastatura, nu pentru ca trebuie sa vad tastele cand tastez ci pentru a ma ajuta de a ma rupe de ceea ce ma inconjoara si raman eu cu gandurile mele, tastatura ma ajuta, la fel cum pe Goethe il ajuta marul lui cel putrezit.

Iar mi s-a rupt firul. Vroiam sa scriu despre ce am facut in week-end-ul ce tocmai a trecut, am sa scriu in continuare, a fost un week-end frumos, dar sa scriu in acest post sau sa deschid un altul? E acest post prea lung? Nu, nu postul Pastelui, ci postul acesta ce tocmail il scriu, aberez aiurea. De parca as putea abera cu rost. Dar pana la urma pentru ce folosim noi blogurile? Ma fura intotdeauna mirajul traficului, a monetizarii, a seo-ului, a etc. Si uit, uit ca am inceput acest blog pentru mine. Pentru dezvoltarea mea, am inceput acest blog din plictiseala, dar nu numai. A trecut un an de zile de cand sunt “blogger”.  Pauza. Muncesc. 

Am revenit. Da, o sa deschid un nou post pentru week-end, pentru cartile ce le-am terminat de citit, pentru cartile ce am inceput sa le citesc, pentru ikariam, pentru Yannis, pentru Elena, pentru mine.

Sa continuam sa ne citim, de amorul artei!

 Da, vreau sa transform blogul, intr-un blog cultural, mi-as dori sa-l fac colectiv, sau macar cateva guest post-uri. O sa invit in curand cunostintele mele din blogosfera.

Voi de ce ati intrat in tagma bloggerilor?

No related posts.