Mai bine singur decat cu cineva doar de dragul de a nu mai fi singur ?!
May 8th, 2009 | Posted by in UncategorizedSi atunci? Cum poti sti care e persoana potrivita daca nu incerci?
Singuratatea e ca o cutie de chibrituri in care stai mai mult decat trebe. E trist asa. Si ajungi sa faci asta din frica de a lasa pe cineva sa te vada asa cum esti, desi poti fi un om grozav pentru multi oameni extraordinari. Dar ti-e frica de esec, de suferinta.
Te joci cu orgoliile tale si de obicei esti responsabil pentru cutia de chibrituri in care te-ai ascuns.
Mai intai sa fii cinstit cu tine, apoi cu ceilalti. Teorii. Totusi, cum sa treci de frica de esec ce te tine in acea cutie de chibrituri ?
No related posts.
You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 You can leave a response, or trackback.
P?i de ce s? o ?ii neatins?- de fric??Cutia cu chibrituri are un scop-sunt unele be?i?oare care nu se aprind, dar cele mai multe ard- ?i atunci când se ard complet înseamn? c? îl lu?m pe urm?torul, nu c? cel ce a ars a fost un e?ec.
Da… Bottom line: sa stai inchis in cutia de chibrituri, sa fii perfectionist la extrem- sa vrei prea mult si de la tine si de la ceilalti … NOT GOOD. Pentru ca Nimeni nu e perfect. Tru?
Fiecare e perfect în felul lui, a?a cum fiecare are propriul adev?r…nu?
E cam vag ce ai spus tu.Teama de esec si de suferinta, nu inseamna neaparat izolare, inseamna ca exista o personalitate care nu ti s`a dezvolatat complet.Treptat toti ne cunoastem pe noi insine, fie in izolarea noastra, fie intr`un anturaj.
Daca dezvoltai putin era mai bine.
Acum ceva timp am scris ceva de genul: “sufletul meu e o cuite de chibrituri…vine cineva si isi alege un chibrit, il aprinde,il foloseste, il lasa sa arada, dupa care il arunca… si tot asa pana ce cutia ramane goala”… citind acum aceste randuri, am zambit… ce ciudat… deci cutia de chibrituri era de fapt cu totul si cu totul alt ceva, decat o vazusem eu… privind asa cum spui tu, eu te intreb: si ce se intampla atunci cand nu tzii cutia inchisa, si totusi nu e nimeni care sa te priveasca asa cum esti tu? … probabil acum te gandesti ca ambalajul arata ingrozitor … si totusi nu e chiar asa… dar nimeni nu indrazneste sa vada calitatea cibriturilor…
@ MariusIulian: asa e, nu e vorba neaparat de izolare dar nici de o personalitate incomplet dezvoltata, ci pur si simplu de o personalitate “specific?”.
@ Mirella: cutia de chibrituri o vezi cum vrei si mai ales cum esti tu. Tu ce faci cand ramane goala cutia?
Cutia nu e inchisa tot timpul. Se deschide uneori, cat sa vad ca se ard din chibrituri si trebe sa le arunc. Nu mai am multe chibrituri. Nu (mai) vreau sa pierd din ele si sa raman fara. De aici si dilema din titlul postului.
P.S. Ambalajul arata bine. Nici chibriturile nu am aroganta sa zic ca sunt de calitate. Sunt perfectibile.
@ jorjette: Da, poate ne credem perfecti, in subiectivitatea noastra. La fel si cu adevarul…
Pierdeti prea mult timp gandindu-va la chibrituri si alte de-astea… Singur te nasti si singuri mori si daca te simti bine in pielea ta chiar si fara cineva langa tine, atunci o sa fi si mai atractiv pentru cei din jur. Bucura-ti-va de singuratate si luati-o ca liberate, profitati de faptul ca nu va face nimeni program, ca puteti sa faceti ce-aveti chef, sa va intalniti cu cine vreti, sa mergeti unde vreti. Evident ca uneori ar fi mai frumos sa fie si cineva alaturi, dar daca nu e inseamana ca nu trebuie sa ne mai traim viata? Gata cu vaietatul si plansul de mila! Cautati-va unul, doua, zece hobbiuri, faceti ce va place si fiti fericiti si-o sa vina si fericirea alaturi de cineva. Daca nu, in ceea ce ma priveste, atata paguba!
Ami, chibriturile sunt o metafora. Nu stiu unde vezi tu ganduri sinucigase aici. Plus ca nimeni nu se plange de mila. Sunt chestii generale, si de exemplu in cazul meu, un leu orgolios, plansul de mila ar fi ultimul lucru de facut.
Viata e cea mai frumoasa din lume, pentru ca e numai una. Mai e o teorie, ca nu exista timpul potrivit, exista omul potrivit. Asa o fi?
Apropo de subiectivitate, fiecare dintre noi este un Dumnezeu, Iar Dumnezeu înseamn? perfec?iune, cel mai important este cât de mult con?tientiz?m acest lucru,cât de mult credem în noi ?i în capacit??ile noastre.Atâta timp cât ne consider?m imperfec?i, suntem.Am înv??at c? e foarte important cum folosim cuvintele…Eu sunt !!?i atât..în rest….m? simt frumos, m? simt trist, am o stare de…m? simt incomplet, dar nu-sunt incomplet.Ne sim?im a?a cum vrem sau a?a cum vor al?ii(dac? îi l?s?m s? ne controleze anumite st?ri).
*Mirela: Nu vine nimeni s? ia un chibrit atâta timp cât tu nu îi dai voie.El are propriile chibrituri, dar tu e?ti cea care alege s? dea câte un b?? la anumite persoane.
Ar trebui sa scriu 10 pagini s?-mi în?elegi ideea
)
jorjette, Daca ma cred perfect (un mic D-zeu pe pamant) – nu o sa fac nimic in sensul de a ma perfectiona profesional, dar mai ales personal in relatiile cu ceilalti.
Personal, folosind un ton usor sarcastic, eu chiar ma pretind perfect in dialogurile cu cei din jurul meu. Pentru ca da, esti ceea ce vrei sa fii. Dar eu stiu ca nu sunt asa si Dumnezeu e numai unul. Cel perfect a murit rastignit pe cruce ca sa ne salveze noua pacatele si sa ne mai dea o sansa.
Eu unul nu ma consider perfect. Daca tu esti asa, atunci bine. Felicitari! Eu sunt PERFECTIBIL !
Eu:))
Perfect!!!!
Eu atat am inteles si atat aprob din ce ai spus in 1 pagina, nu 10: ESTI CEEA CE VREI TU SA FII ! Si as adauga, doar TU esti RESPONSABIL pentru ceea ce ti se intampla.
Ok, deci ne-am inteles pana la urma…
As mai lansa o intrebare catre jorjette:
Tu faci compromisuri ?
D?-mi o defini?ie pentru compromis ?i apoi î?i r?spund.Am renun?at la multe în favoarea altora, dar mi-am cam luat-o peste nas ?i încerc s? nu mai renun? ?i s?-mi respect dorin?ele, dac? dorin?ele celorlal?i nu sunt în concordan?? cu ale mele-îmi pare r?u.Renun?ând la mine pierd foarte mult, cel pu?in a?a mi s-a întâmplat-am pierdut energie, încredere, bani ?i am primit în schimblucruri care mi-au deschis ochii.Încerc s? merg pe principiul: pe primul loc sunt eu, pe locul doi sunt eu ?i pe locul trei sunt tot eu, mai apoi vin ceilal?i.Mi se mai întâmpl? s? uit de ceea ce vreau eu ?i s? fac cum vor al?ii, dar parc? st? cineva lâng? mine ?i îmi ?opte?te: “Nu ?i-a ajuns?N-ai înv??at lec?ia?”
I like it …
N-ai cum s?-i mul?ume?ti pe to?i. Eu merg pe ideea c? EU SUNT CEL MAI IMPORTANT PE LUMEA ASTA. Cred c? de la standardele înalte pe care le pun, nu reu?esc s? am pe cineva al?turi decât pentru prea pu?in timp (Înc? un motiv pentru dilema…concluzia din post).
N-ai cum s?-i mul?ume?ti, dar te mul?ume?ti pe tine.Tu e?ti mereu cu tine, al?turi de tine…ceilal?i sunt al?turi de ei în?i?i.Nu putem cere altora ceva ce nu le place s? fac? doar pentru c? vrem noi!Nu putem cere cuiva s? ne accepte dac? e împotriva voin?ei acelei persoane.
Întocmai. Unii îmi spun c? sunt egoist, c? m? gândesc doar la mine. So what? Întâi eu, mai apoi restul. Eu ?i lumea… Tru?
Dar ceilal?i cum sunt când cer ceva?Se gândesc la noi sau la ei?E doar propria oglind? în care se proiecteaz?…
@jorjette: si cine te opreste ?
autocenzura, nu e buna la nimic.