Dar de ce nu fericire stabila?
”te rog sa nu ma judeci… vreau la sfarsitul vietii sa-mi numar clipele de fericire, nu anii de stabilitate mizerabila”
Nu se poate amandoua? Nu, nu se poate sa fii fericit intr-o stabilitate mizerabila. Dar poate putem incerca sa transformam “mizerabila” in “fericita”.
Da, e greu.
Dar se merita.
Dar pana unde putem incerca?
Cand putem sti ca orice am face acea “mizerabila” nu o putem transforma in niciun chip in “fericita”?
Nu stiu… stie cineva?
Poate pana cand sufletul sau creierul nostru face un declic la un momentan dat si fara sa putem explica renuntam a mai incerca, renuntam a ne mai da silinta, renuntam a mai lucra la a acea transformare. Apoi devenim apatici, si fara sa ne dam seama lasam inevitabilul sa se produca…
Dar, poate fi si cealalta fata a monedei, poate fi si situatia fericita in care putem intr-adevar sa ridicam de jos si sa o ducem pe culmile fericirii… dar, cert e, ca nu se poate de unul singur…

No related posts.