Printre putinele zone profesionale pe care cred eu ca m-ar implini se afla Marketing-ul, in special Marketing-ul online.
De unde si pana unde Marketing? Am studiat in timpul facultatii si mi-a placut, am o idee cu ce se mananca si cred ca as fi bun.
De ce Marketing online? Fiindca sunt mai mult decat pasionat de mediul online.
Acum vine intrebarea, se merita un master in Marketing online?
Din cautarile mele, momentan am gasit un master la ASE – un master online in marketing online. Este impartit in 4 semestre, taxa fiind de 1800 Lei/semestru.
Merita 2000 euro? – Presupun ca da. Merita sacrificiile?
Alta mi-ar fi intrebarea, am nevoie de diploma acum? Sau as putea intai sa-mi consolidez cunostintele prin studiu individual urmand ca – poate la anul – mai tarziu sa ader la un master?
Exista in cadrul universitatilor din Iasi un astfel de master?

Ceilalti 50% nu au timp. Credeti ca noi le calcam pe urme?
Urmariti clipul lui Jamie Oliver. Multi au cazut pe ganduri.
Este o problema globala!

Alegeri alimentare nefavorabile:
- Lipsa varietatii: fructe si legume in cantitati prea mici determina un aport neadecvat de fitonutrienti.
- Alimente extrem de procesate: dulciuri si grasimi
- Mai putin de 5 portii de fructe si legume divers colorate: minim minimorum culorile semaforului
- Lipsa hranei calde:……..
Solutii? Exista!
Dar hai sa-l vedem pe Jamie vorbind despre puterea alimentatiei…

Mai multe aici: http://www.ted.com

De plecat, de concediu, de mare, de Soare, de condus, de stat cu prietenii, de jucat un remi, o tabla, un poker cu prietenii, de petrecut cat mai mult timp cu familia, de duca – nu conteaza unde, de plimbat, de stat tolanit, de muuulte, multe, doar de munca nu.
Nici de stat in fata laptopului sa muncesc la site-uri, nici de muncit la birou, ioc, deloc. Daca inainte sa apara primavara stateam ca un dependent de munca in fata laptopului acum situatia s-a schimbat dramatic, nu mai am stare deloc, de abia ma chinui sa scriu si articolul acesta.
M-am saturat de calculator, de internet, de twitter, de facebook, de socializare online, de google reader, de webmaster tools, de seo, de bloguri… Gata!
Vreau real, vreau contacte reale, nici de scris nu am chef, de abia merg degetele peste tastatura… vreau…

Presupun ca este undeva prin Grecia, am gasit poza aceasta hoinar fiind pe marele online. Ma duce gandul depaaarte… o seara la lumina lumanarilor, sub cerul instelat, in jacuzi, briza marii…

Ma tot uit de ceva vreme dupa mici piese de mobilier ce mai trebuiesc prin casa sau gradina, printre altele si o biblioteca sau ceva de genul pentru carti.
Mi se pare foarte ingenioasa amenajarea din imagine, nu?

Am facut-o si pe asta!

Vineri seara…ne intâlnim cu Paul la un suc.Unde mergem sa-l savuram? Undeva prin Piatra Neamt? Eu zic asa intr-o doara,”Hai la mare!”. In Paul se trezeste ceva, cred ca dorul acela nebun de mare despre care ne povestea cu cateva zile in urma si ne intreaba “mergem la mare?” Bogdan ezita câteva minute, dar intr-un final spunem “Hai sa mergem!” Plecam sa bem un suc si sa vedem rasaritul la mare.

Fara sa ne mai gândim la altceva (probabil am fi renuntat sa mai mergem daca ne-am fi gândit prea mult), iesim din Iasi si pornim – Vaslui, Barlad, Tecuci, Galati, Braila, Constanta fara nimic altceva la noi decât banii din portofel si hainele de pe noi!

Exact la ora 5:31 am ajuns la malul marii…la Costinesti. Câteva minute mai târziu apare si falnicul Soare, lasând o dâra de culoare pe suprafata apei. Cam frig, dar rasaritul parca ne tintuieste pe malul marii. Intram in comunicare cu marea si cu Soarele, cu pescarusii ce iesisera sa ia micul dejun, cu noi.

Putin dupa rasarit, adormim si noi cu mare greutate pe scaunele masinii…3 ore de somn si înapoi la calatorie, incepem sa luam statiunile goale la rand, pâna ajungem in Vama Veche, unde câtiva rataciti ca si noi faceau plaja, se plimbau de ici-colo.

Vreo 2 ore ne-am bucurat si noi de mare, am mers desculti prin nisipul caldut, prin apa rece, printre scoicile sparte si printre putinele persoane ce stateau la soarele timid ce se ascundea cam des printre nori.

Si daca tot am ajuns la mare sa luam si un prânz specific litoralului- un bors de peste, un munte de creveti, tocanita de rapane (melci marini in sos rosu) cu mamaliguta,o farfurie de cartofi prajiti, o bericica, sa ne fie de bine, si via Iasi!!!

Dupa înca veo 8 ore de drum, dupa multa cafea, red bull si oboseala, am ajuns în miez de noapte pe meleagurile bine cunoscute noua, obositi pâna in maduva oaselor!

AM FACUT-O SI PE ASTA!! – fara sa ne gândim la nimic-la bani, la ce altceva am avea de facut…a fost o experienta unica! Pentru mine a fost prima data pe litoralul românesc.

Invitatul de astazi pe blog: Jorjette

Ca nu trebuie sa ma atasez de un proiect ce a fost facut pentru a scoate bani din el.

N’am inca ‘reizeci si cuvantul e scris in mod intentionat asa, desi dupa miile de ganduri si probleme existentiale ma tem ca am intrat in criza anilor deja mentionati.

Sunt zile in sir de cand o mie de intrebari ma lasa sa admir tavanul in diminetile racoroase de primavara….

Cum poti sa te impaci cu tine? Sunt mii de solutii gasibile la o simpla cautare pe google despre cum sa te impaci cu ceilalti. Cum sa ierti barbatul care te’a inselat, cum sa iti ierti familia care te’a neglijat, cum sa iti ierti profesoara care te’a stresat toti anii de liceu cu integralele.

Toate intrebarile de mai sus si multe altele au rezolvarea in cinci, sase sau chiar zece pasi pe google.

Dar cum sa te impaci cu tine? Cum sa te infrunti in cele mai adanci frici, in cea mai adanca durere, sa te iei in piept si sa iesi la suprafata nevatamat?

Cum sa te desenezi incat sa te uiti fericit in oglinda si sa te trezesti implinit ca esti tu dimineata? Cum sa treci dincolo de bariera de protectie si sa renunti la ea pur si simplu, daramand-o dintr-o singura miscare?

Ne protejam prea mult si ajungem sa fim nefericiti din cauza singuratatii? Renuntam la fericirea vietii doar ca sa fim in siguranta? Traim incorsetati ca sa ne automutilam sufleteste? Ne traim viata inconjurati de NU-uuri doar ca sa avem motiv dimineata sa spunem mandri: “Tu esti cel care ai gresit, NU eu?!”

Unde’si are locul vina intr-o viata fericita? Ma tot gandesc…
Guestpost oferit de Julia