Ok, se pare ca uni dintre noi s-au anuntat dar pana la urma nu vor reusi sa ajunga, altii se plang de starea vremii, asa ca ma vad nevoit sa mai facem o strigare pentru a sti exact cine vine la #HaiLaFotbal – Editia a 4-a – pe data de 23 mai. La ora 12:30 se striga prezenta.
Va rog sa veniti fiecare cu cate 13 lei pentru plata celor 3 ore de inchiriere a terenului.
Va rog sa confirmati inscrierea voastra la editia a 4-a #HaiLaFotbal
Confirmari, chiar daca ploua:
1. Somnulescu
2. Andrei Chira
3. death metal(Sorin)
4. Eu
5. Dragos Bargaoanu
6. Razvan Girmacea
7. Adrian Manolache
8. Hesller
9. eBogdan
10. Ionut Calugaru
11. Bog
12. Vlad Vornicu
13. Marius Sescu
14. Shak
15. Andrei Bibire
16. SakinMRA
17. Andrei – cronicutza.com
18. Dany
19. ?tef
20. Alex Negru
asteptam in continuare confirmarile, ne mai trebuiesc 4 oameni ….

Salutare tuturor, pana acum am participat la 3 editii de #HaiLaFotbal si nu am scris despre niciuna dintre ele, asa ca bunul coleg de blogosfera somnulescu s-a gandit sa faca un transfer de responsabilitate de la el catre mine. Asta a fost ca pedeapsa?
In fine, sa vedem cum voi face fata, m-a lasat fara sponsori, fara teren, stiti voi cam gol in fata…
Voi cauta macar un sponsor, sa fie treaba buna si serioasa, sa fie si spectatorii multumiti.
Deci:
Editia a IV-a #HaiLaFotbal va avea loc duminica, 23 mai 2010, la ora 13, intalnirea va fi in jurul orei 12:30 pentru a putea forma echipele.
Doriti sa schimbam terenul?
Mie personal mi-a placut terenul din Agronomie, si mi se pare cel mai potrivit, daca doriti in alta parte va rog sa lasati optiunea voastra in comentariu.
Inscrierile, dupa cum ne-am obisnuit, se fac printr-un comentariu aici.
Deci, spor la inscrieri!
S-au inscris(lista este deschisa):
1. Somnulescu
2. Adrian Manolache
3. Razvan Girmacea
4. LucicX
5. Dragos
6. Andrei Chira
7. Bog
8. Marius Sescu
9. eBogdan
10. Vlad Vornicu
11. Andrei
12. Tzontonel
13. Pavel - sa fie numar noroc bre!
14. Stef
15. SakinMRA \
16. shak
17. Viorel
18. Dany – si acesta un numar bun pentru Dany:)
19. Cipoc
20. Andrei Dumbrava
21. alex negru
22. Ionut Calugaru
23. Hesller
24. Eu – Paul@sanecitim.ro

Rezerve:
1. Sorin
….
O avem pana acum si ca majoreta pe Roxana, asteptam sustinerea reprezentantelor sexului frumos in continuare…
L.E.1: Am inchiriat astazi terenul, deci e “batuta in cuie” ora si data
L.E.2: Avem partener media si sponsor IasiLife (Iustin este cel ce va da diplome la aceasta editie), partner media ne este si Iasi4u.
L.E.3: Noroc ca m-a tras de ureche Pavel, am uitat sa mentionez in articolul de mai sus ca fiecare trebuie sa vina cu banuti in buzunar, in jur de 13-15 lei. Acum ca am facut acest anunt, presupun ca se mentin inscrierile, sau nu?
L.E. 4: Lista partenerilor media s-a marit astfel pe langa cei mentionati mai sus avem si: NewsIasi.ro, SportLocal.ro, SportinIasi.ro. Cine mai doreste sa fie alaturi de noi ca si partener media, asteptam un mail.
L.E. 5: Avem si afis, multumita lui Alex Taradaciuc

Presupun ca este undeva prin Grecia, am gasit poza aceasta hoinar fiind pe marele online. Ma duce gandul depaaarte… o seara la lumina lumanarilor, sub cerul instelat, in jacuzi, briza marii…

Ma tot uit de ceva vreme dupa mici piese de mobilier ce mai trebuiesc prin casa sau gradina, printre altele si o biblioteca sau ceva de genul pentru carti.
Mi se pare foarte ingenioasa amenajarea din imagine, nu?

Voua ce va transmite aceasta imagine?

Am facut-o si pe asta!

Vineri seara…ne intâlnim cu Paul la un suc.Unde mergem sa-l savuram? Undeva prin Piatra Neamt? Eu zic asa intr-o doara,”Hai la mare!”. In Paul se trezeste ceva, cred ca dorul acela nebun de mare despre care ne povestea cu cateva zile in urma si ne intreaba “mergem la mare?” Bogdan ezita câteva minute, dar intr-un final spunem “Hai sa mergem!” Plecam sa bem un suc si sa vedem rasaritul la mare.

Fara sa ne mai gândim la altceva (probabil am fi renuntat sa mai mergem daca ne-am fi gândit prea mult), iesim din Iasi si pornim – Vaslui, Barlad, Tecuci, Galati, Braila, Constanta fara nimic altceva la noi decât banii din portofel si hainele de pe noi!

Exact la ora 5:31 am ajuns la malul marii…la Costinesti. Câteva minute mai târziu apare si falnicul Soare, lasând o dâra de culoare pe suprafata apei. Cam frig, dar rasaritul parca ne tintuieste pe malul marii. Intram in comunicare cu marea si cu Soarele, cu pescarusii ce iesisera sa ia micul dejun, cu noi.

Putin dupa rasarit, adormim si noi cu mare greutate pe scaunele masinii…3 ore de somn si înapoi la calatorie, incepem sa luam statiunile goale la rand, pâna ajungem in Vama Veche, unde câtiva rataciti ca si noi faceau plaja, se plimbau de ici-colo.

Vreo 2 ore ne-am bucurat si noi de mare, am mers desculti prin nisipul caldut, prin apa rece, printre scoicile sparte si printre putinele persoane ce stateau la soarele timid ce se ascundea cam des printre nori.

Si daca tot am ajuns la mare sa luam si un prânz specific litoralului- un bors de peste, un munte de creveti, tocanita de rapane (melci marini in sos rosu) cu mamaliguta,o farfurie de cartofi prajiti, o bericica, sa ne fie de bine, si via Iasi!!!

Dupa înca veo 8 ore de drum, dupa multa cafea, red bull si oboseala, am ajuns în miez de noapte pe meleagurile bine cunoscute noua, obositi pâna in maduva oaselor!

AM FACUT-O SI PE ASTA!! – fara sa ne gândim la nimic-la bani, la ce altceva am avea de facut…a fost o experienta unica! Pentru mine a fost prima data pe litoralul românesc.

Invitatul de astazi pe blog: Jorjette

Draga Românie,
Afla despre mine ca nu sunt nici bine, nici sanatoasa.
Nu sunt nici bine, nici sanatoasa si nici nu mi se pare ca s-ar putea schimba ceva curând.
In decembrie sau in ianuarie m-am dopat cu gânduri exotice. Si decembrie, si ianuarie au trecut, iar Zambia a ramas tot departata. Incep sa cred, Românie, ca ai ceva planuri cu mine, ca te caznesti sa-mi dai o lectie, ca te ingrijesti de purificarea mea karmica. Incep sa te privesc cu ochi mai mari decât o faceam la patru-cinci ani, in Gara de Nord, prin uriasele panouri care mi te inviau, puternica si manoasa, lumina si victorie. Incep sa te vad.
Vreau sa te parasesc, Românie, vreau sa plec si sa-mi fie dor, foarte dor de tine.
Eu, care am vrut sa fiu Ecaterina Teodoroiu pentru tine, eu, care am vrut sa te cânt, eu, care am fost de un patriotism desantat si-am plâns la Podul de Flori, si-mi dau lacrimile si-acum când ma gândesc la eroii tai, eu, care nu i-am inteles niciodata pe cei care au plecat din tara, pe cei care asteptau sa-si termine liceul ori facultatea si sa spele veceurile Vestului, eu, care ma cutremuram de emotie când iti vedeam orizonturile, când iti vedeam orasele, când iti vedeam ruinele.
Dar eu vreau acum sa plec.
Fiindca ma intreb daca tu poti sa ma lasi sa traiesc cu 700 de lei si sa platesc o chirie de 120 de euro.
Daca poti sa ma tii doua saptamâni pâna sa-mi schimb cartea de identitate.
Daca iti pasa ca, în orice institutie as intra pentru o hârtoaga, trebuie sa merg la camera 33, apoi la camera 15, etajul 1, apoi la camera 16, apoi la 32, apoi sa fiu trimisa la Primarie, apoi sa trebuiasca sa ma reintorc si-apoi sa-mi dau seama ca n-am facut nimic si ca s-a treminat programul. Si, Românie, sa stau pentru fiecare camaruta la o coada plictisita si imobila, iar doamna catre care se scurge coada sa fie, si ea, plictisita si insolenta ca o iapa.
Daca te-a iritat cât un tântar pe dosul tau de elefant ca Franta noastra a râs de incurcatura cu ajutoarele pentru Haiti si ca nicio clipa nimeni din presa straina nu s-a intrebat daca e cu putinta asa ceva.
Daca te roade de ce au stat copiii tai sâmbata (si era cald afara!), impietriti in fata televizorului, sa se uite la Congresul PSD.
Daca e firesc ca vrajitoarele sa descânte Casa Poporului si stabilimentul Romexpo-ului.
Daca iti pasa ca Mazare a dansat o noapte intreaga pe sambadrom.
Daca iti pasa ca, orice diploma ai avea, esti tot un ratat.
Daca iti pasa ca toata lumea are diplome.
Daca iti pasa ca Vanghelie, si el fiu al tau, il face pe Ponta, “maimu?oi implementat”.
Ca Basescu spune ca 99% dintre români sunt manelisti.
Ca tiganii tai sunt “infractori fiziologici”.
Ca Europa e speriata ca de dracu’ de tine. Ca suntem pentru ea ce e Mexicul pentru SUA.
Ca suntem atât de saraci, ca nici nu ne mai dam seama ca suntem saraci.
Ca suntem inculti, si grobieni, si nespalati, si urâti, Românie.
Ca ne facem rai, si meschini, si brutali, si nu mai ridicam ochii din asfalt, si ne e frica sa nu spunem ceva nepotrivit, si ne e frica sa nu fim dati in gât, si ne e frica sa nu ne imbolnavim ca sa nu trebuiasca sa dam spaga.
Ca suntem corupti pâna-n maduva oaselor.
Ca ni s-a tabacit obrazul, si ne-au crescut burtile, si ni s-a latit rânjetul.
Ca impozitul pe care ti-l dau mi se intoarce ca o flegma in fata.
Ca Boc e doar un ventriloc, ca Vladescu e o marioneta guresa, ca imnurile electorale au tâte, si valeuri, si manelele are linii melodice melodioase, cum zicea un artist oarecare, si el fiu al tau, stii bine.
Ca sindicatele sunt contrasindicate.
Ca cinci milioane de români l-au votat pe unul care a izbit cu pumnul in figura un copil.
Ca suntem tautologici si letargici, defetisti si umili, primitivi si agramati.
Ei, pentru toate astea si pentru inca atatea, si pentru o mie de alte lucruri, eu o uit de Al. Mitru, de panourile din Gara de Nord, de Muzeul Antipa, de mirosul metroului si de tigancile tale desculte din Lipscani.
Si, Românie, o sa plec.

RITA CHIRIAN

Click pt marire.

Dar de ce nu fericire stabila?
”te rog sa nu ma judeci… vreau la sfarsitul vietii sa-mi numar clipele de fericire, nu anii de stabilitate mizerabila”
Nu se poate amandoua? Nu, nu se poate sa fii fericit intr-o stabilitate mizerabila. Dar poate putem incerca sa transformam “mizerabila” in “fericita”.
Da, e greu.
Dar se merita.
Dar pana unde putem incerca?
Cand putem sti ca orice am face acea “mizerabila” nu o putem transforma in niciun chip in “fericita”?
Nu stiu… stie cineva?
Poate pana cand sufletul sau creierul nostru face un declic la un momentan dat si fara sa putem explica renuntam a mai incerca, renuntam a ne mai da silinta, renuntam a mai lucra la a acea transformare. Apoi devenim apatici, si fara sa ne dam seama lasam inevitabilul sa se produca…
Dar, poate fi si cealalta fata a monedei, poate fi si situatia fericita in care putem intr-adevar sa ridicam de jos si sa o ducem pe culmile fericirii… dar, cert e, ca nu se poate de unul singur…