- UN TÂN?R
- (aer ?i maniere de mic impiegat, costum cam s?r?cu?, dar cur??el; jiletca, foarte deschis?, las? s? se vaz? pieptul c?m??ii de coloare ; m?nu?i, ?ilindru; floare-n piept; baston sub?ire)
Eu m?rturisesc drept, cum am spus ?i la jura?i, eu, domnule pre?edinte, i-am zis lui Mitic?: nu-mi plac glume de astea! Adic? nu c? mi-era fric? de ce s-a-ntâmplat… nici nu m? gândeam! dar vorba e, nu-mi plac mie astea; c? eu îl ?tiam cine e Mi?u, la?! ?i n-are curaj; mi-era fric? s? nu p??im cu el cum mai p??isem o dat?, când s-a-ntâmplat la Hierestr?ul Vechi b?taia cu mizerabilii ?ilal?i, care ne-a atacat, ?i Mi?u de fric? a fugit ?i s-a ascuns undeva… Dup? ce s-a ispr?vit b?taia — c? (sever) i-am pus pe goan? pe mizerabilii, care se l?uda c? o s? ne-o fac? ei, c? sunt de la parchetul general; da… am lucrat… teribil (învârte?te bastonul repede) — l-am c?utat pe Mi?u pân toat? gr?dina, ?i dup? ce l-am g?sit, nu vrea s? ias? d-acolo cu nici un pre?, ?ipa c? vrem s?-l omorâm… Am ridicat u?a din ?â?âni… Când l-am scos afar?, era galben ca l?mâia ?i-i cl?n??nea din?ii… Pe urm? s-a boln?vit la g?lbinare — i-a trecut cu cârmâz ?i cu acrituri… da’ numa’ cu acrituri, — dulce n-avea voie! De atuncea i-a r?mas numele — (cu satisfac?ie) eu i l-am spus — Mi?u Poltronu! De-aia, eu îi spusesem lui Mitic? s?-l lase-n pace, da’, fiindc? ?ilal?i a vrut, zic ?i eu: Haide! Ce-o s? se-ntâmple? Întâi aprilie— o s? râdem de Poltronu, ?i pe urm?, ce ?
Da, al dracului Mitic?!… S?racul!… S? vezi.
Noi mergeam la ber?rie pe bulevard devale. În seara aia Mitic? venise cu Cleopatra, amanta lui — este la ma?inele de cusut… A dracului ?i ea!… S?raca!… S? vezi.
Tocma’ dup? dou?spce târziu, a venit ?i Mi?u, ?i Mitic? l-a recomandat Cleopatrii, c? pe noi ne recomandase de mult. Pe urm?, râzi! ?i conversa?ie, ?i râzi! (face mare haz.) Am stat noi a?a, s? fi fost pân? pe la dou? ?i jum?tate trecute… Mi?u era amorezat de nevasta unui cârciumar din dosul Ci?megiului, de la care cump?ra ?ig?ri de dam? — umbla g?tit, cu guler nou, cu ?ilindru, cu un baston de p?r nodoros ?i cu m?nu?i — ?i d?duse ?i cu parfum. Mi?u zice:
„Bonsoir, eu m? duc.
— Mai st?i…
— Nu se poate; mâine am treab? de diminea?? la can?ilerie.”
?i a plecat.
Dup? ce a plecat Mi?u, Cleopatra a început s? râz?: hihihi! (râde ca Cleopatra) zice Mitic?:
„?ti?i voi unde s-a dus Poltronu?
— Unde?
— În Ci?megiu, pe movil?: s? fluiere.
— Ei a?!”
?i pe urm? ne-a spus Mitic? toat? intriga: Mi?u primise de la nevasta mitocanului o scrisoare — imita?ia Cleopatrei — c? mitocanul pleac? la ?urloaia dup? pe?te pe la trei despre ziu?, ?i c? el, adic? Mi?u, s-o a?tepte negre?it în Ci?megiu pe movil?, ?i s? fluiere pe „Margareta” (fluier? entrata mar?ului „Margareta”) ca s? fie ea la sigur c? el este — c? ea ?tie c? o curteaza de atâta vreme, când cump?r? ?ig?ri de dam?, ?i are s?-i spuie multe, da’ s? vie negre?it.
Asta era intriga lui domnul Mitic?, de râdea mereu ?i-?i f?cea semne cu Cleopatra — asta era: ea s? mearg? pe la trei ?i jum?tate pe movil?, ?i el, adic? Mitic?, s? se fac? mitocanul, s?-i cear? cont lui Mi?u, ?i noi s? ie?im to?i s? ne batem joc de întâi aprilie de Poltronu!
Am chemat ?al! am pl?tit… Cleopatra s-a îmbr?cat cu mantaua impermeabil? de m?tase crem cu glug? — foarte frumoas? manta! … ?i Cleopatra nu-i urât?… cu gluga… e brunet? — ?i numai treizeci ?i cinci de franci — chilipir, da’ era de ocazie: i-a f?cut hatâr negustorul — o cunoa?te — de la ma?ini.
Când am ie?it de la ber?rie, b?tea patru f?r? un sfert la Eforie… Am intrat în Ci?megiu. Ploua m?run?el; era pustiu în gr?din? ?i întuneric… Am tras cu urechea — n-am auzit nimic. Am mers drept pân aleea mare ?i ne-am f?cut planul: Mitic? ?i Cleopatra s? porneasc? din dosul bufetului, ?i noi s? ne ascundem la pând? sub movil? la grot?.
Tragem iar cu urechea — nimic.
„S? ?tii, zic eu, c? i-a fost fric? Poltronului s? vie: nu vine el noaptea pân Ci?megiul pustiu.”
Mitic? zice: „Atuncea n-am f?cut nimic!” Da’ Cleopatra: „A?! nu se poate!… A venit!”
?i pân? s? n-apuce s? zic?, auzim: (fluier? partea întâia a mar?ului „Margareta”, fals ?i tremurat.)
„Ai auzit? zice Cleopatra. Haide!”
Ne las? pe noi ?i pleac? u?or spre movil?, noi în partea ailant? ?i Mitic? dup? ea la distan?? — acum auzeam bine: (continu? fluierul mai hot?rât.) Cleopatra se suie-ncetinel pe potec? ?i noi ne pitul?m dup? bolovanii de jos…
… Am auzit fluierul (continu? fluierul ?i mai hot?rît ?i deodat? se opre?te brusc) încetând ?i un „ah! de n-ar veni b?rbatu-meu!” pe urm? ni?te pup?turi ?i ?optituri; da’ nu puteam în?elege nimic de vâjâiala havuzului din lac… Am stat a?a câteva minute ?i deodat? auzim pe Mitic? pref?cut:
„Cu nevast?-mea, mizerabile! te-am mâncat!”
Apoi un r?cnet, o pocnitur?, o bufneal? de trup c?zând, toate într-o clip?, ?i ?ipetele Cleopatrii:
„S?ri?i! l-a omorât!… Mitic?!… Mitic?!…”
De-a bu?ile peste bolovani, ne-am jupuit genunchii, am fost la moment sus… Mitic? lungit pe spate horc?ia adânc, Cleopatra lupta s?-i ridice capul greu, Mi?u sta ?ap?n în picioare.
Ce fusese asta ? (scoate o batist? chic ?i se ?terge emo?ionat.)
Cleopatra îl luase în bra?e pe Mi?u; îi f?cea declara?ii de amor; Mitic? a strigat de la spatele lui Mi?u; Mi?u s-a desprins de Cleopatra, s-a întors în loc ?i, când a dat Mitic? s? porneasc? spre el, a ridicat bastonul de vârf cu m?ciulia nodoroas?-n sus, ?i l-a plesnit pe Mitic? drept în frunte cu sete… Auzi putere la Poltronul!… (î?i face cruce) de fric?!…
Am alergat în toate par?ile; nici un sergent în gr?din?… Am dat fuga-n bulevard, am g?sit o birje, pe urm? ?i un sergent — nu vrea la început s? vie dobitocul, zicea c? e p?c?leal? de întâi aprilie, parc? nou? de p?c?leal? ne ardea!
L-am ridicat pe Mitic? încetinel… Nu mai horc?ia a?a tare… începuse s? se lumineze bine ?i ploua mereu… Mantaua Cleopatrii era plin? de sânge… Obrazul lui Mitic? negru ca postavul ?i umflat … I-am l?sat la Col?ea pe amândoi ?i noi am mers la poli?ie.
El a murit pe sear? — a?a a spus doctorul; (zâmbind sceptic) eu zic c? era mort chiar când am ajuns la spital: când l-am luat s?-l coborâm din birje, a mai horc?it o dat? tare ?i pe urm? s-a plecat scurt cu b?rbia-n piept, parc? i-a trosnit junghetura… (face mi?carea.) Atuncea, când s-a aplecat, i-am v?zut creierii amesteca?i cu p?r ?i sânge cu spum?. (grimas?.)
Ce-am p??it…
A doua zi ne-a dus de la poli?ie s? ne confrunte cu mortul… Venise ?i m?-sa lui Mitic? — o mahalagioaic?… ce gur?! f?cea un scandal! parc? era nebun?, se mu?ca de mâini, se tr?gea de p?r… Ne-a oc?rât, ne-a blestemat… ba pe Cleopatra a ?i scuipat-o. (bocindu-se ca b?trâna.) „Mitic?! frumosul maichii! Mitic?!” (schimbând tonul ?i mutra ?i dând din umeri.) Ei, asta mi-e necaz mie… Mitic? ?i frumos! Poftim!
Dup? aia, ?ine-te t?mb?l?u trei luni de zile pe la V?c?re?ti, pe la instruc?ie, pe la jura?i… Pe Mi?u l-a achitat… Da’ ce ne-a f?cut la to?i procurorul! Pe urm? (foarte mâhnit) ne-a dat afar? de la minister cu raport motivat — c? suntem scandalagii. Halal de întâi aprilie!… Eu îi spusesem lui Mitic?… (pleac? fluierând cu brio „Margareto, îngera? iubit”.)
